Am întrebat-o ce a fost cel mai greu în cele 10 zile. Ne așteptam la foame, la plictiseală, la dor. A răspuns: „Să nu am cui să-mi explic versiunea mea.”
Asta e Denisa în două rânduri.
Nu îți promite ritualuri, chei secrete sau momente magice de iluminare. Nu îți șterge lacrimile și nu îți dă șervețele. Îți pune realitatea și visele pe aceeași masă și te întreabă ce ai de gând să faci cu ele.
Interviul ei a fost singurul din selecție pe care l-am citit de două ori. Nu pentru că nu am înțeles, ci pentru că a doua oară doare altfel.
Din procesul de selecție al Volumului 1

